VIOLEAZA-MA.

Duminica ora zece dimineata. Sunt cu castile in urechi si cu cartela de metrou in mana cand sunt scoasa din gandurile mele de un barbat ce se apropie de mine cu un zambet pe fata si cu mana dreapta intinsa, care fara sa constientizez pe moment, intra pe sub fusta mea si ma atinge intre picioare pe dresul subtire.
Ma intorc dupa el si il lovesc cu rucsacul in spate si tip cat ma tin plamanii, raspunsul lui fiind un strigat monstruos ce ma face sa inghet. Oamenii din jur ne privesc cateva secunde apoi isi continua drumul. Incep sa ma panichez si incep chiar sa imi aud inima cum bate, avand impresia ca imi va sari din piept. Imi scot castile si cobor la metrou incepand deja sa plang nepasandu-mi de oamenii din jurul meu, asa cum nici lor nu le-a pasat de tipetele mele. Stiind ca el a luat-o in directia opusa mie, chiar spre locuinta mea, cobor la metrou numai pentru a folosi o alta gura de metrou ca iesire, undeva mai aproape de casa mea. Ma uit in jur cu frica sa nu il vad, insa privirea imi este incetosata din cauza lacrimilor. O apelez pe mama chiar de la debutul atacului de panica, iar ea ma priveste de pe balcon cum traversez strada in fuga, cu gandul ca el poate fi aproape. Urc spre apartament si cum ajung pe hol imi arunc ghiozdanul si pantofii, mergand direct in baie unde ma dezbrac de dresul ce imi acoperau picioarele tremurande, alaturi de fusta si bluza cu maneca lunga. Intru in cada unde lacrimile mele cad odata cu apa fierbinte peste corpul meu tensionat si incordat. Imaginea se deruleaza in capul meu ca si cum butonul de ”play” se blocase. Retraim fiecare secunda si revedeam zambetul sau ce arata mandria pe care o simtise ca un ”barbat adevarat”. Doar purtam o fusta, era clar ca imi doream asa ceva. Lacrimile, tipetele si atacul de panica aratau cat de mult imi doream sa fiu atinsa de un strain in plina zi pe strada. In acea dimineata plecasem imbracata in fusta stiind foarte clar ce voi primi. Daca nu doream asa ceva trebuia sa ma imbrac in pantaloni, desi se stie ca si fetele in pantaloni vor sa fie atinse, violate si fluierate. Asa ca daca nu doream sa fiu atinsa trebuia sa stau in casa.

Asta este ce mi s-a intamplat mie. Dar nu doar mie, ci mai multor fete. Iar asta nu este singura data cand mi s-a intamplat ceva de genul asta si cu siguranta nici ultima data. Am ales sa vorbesc despre asta acum deoarece am observat ca acest subiect este popular si in voga acum, desi aceste lucruri se intampla femeilor zilnic. Cel mai probabil o femeie este agresata chiar in momentul in care eu scriu acest articol si in momentul in care tu citesti acest articol.

Nu cred ca cel mai trist lucru este ca mi s-a intamplat sa fiu agresata sexual in plina strada, ci faptul ca toate fetele pe care le cunosc au aceeasi poveste. Nu exista fata pe care o cunosc sa nu fi avut o experienta de genul asta macar o data in viata, ci acest lucru nu e de fapt trist, e tragic. Nu este normal sa imi fie frica sa ies din casa si sa ma simt macar cu un procent mai in siguranta decat daca sunt imbracata in asa fel incat sa imi ascund cat mai mult corpul, sa fiu sigura ca nu expun prea multa piele. Nu este normal sa fiu nevoita sa tin cheile intre degete si sa pasesc cu frica, desi am expresia incruntata si ma comport ca si cum merg calma pe strada, vrand sa dau impresia ca sunt inabordabila. Nici blugii nu iti garanteaza nimic, nici spray-ul cu piper, nici electrosocurile, ci poate doar o companie masculina. Deoarece un barbat il respecta pe barbatul care merge la brat cu iubita, prietena, sora decat sa respecte o femeie singura pe strada. Mersul singura pe strada este o lupta pe care trebuie sa o ducem in fiecare zi. Poate credeti ca e stupid dar ma simt mai in siguranta daca atunci cand merg pana in capul strazii o am pe Maria la telefon. Cam asa decurg primele noastre cuvinte cand ne sunam ”Scuze de deranj, voiam doar sa stai cu mine la telefon pana ajung la metrou, sunt in blugi putin mai stramti/fusta/rochie.” ”Nicio problema, stai linistita.”
Am avut destule discutii cu ea in care ne-am spus fricile si povestile care erau destul de asemanatoare. Am realizat cum amandoua ne simtim putin mai in siguranta daca avem asupra noastra ceva ce ne poate apara, precum spray-ul cu piper. Ne simtit mai in siguranta daca avem o fata incruntata si deloc abordabila. Insa aceasta siguranta nu este nici pe departe la fel de mare ca frica pe care o avem cand iesim din casa.

Ca un mic test, acum cateva saptamani cand am intalnit o fata, am deschis subiectul agresiunii sexuale pe strada si exact cum banuiam, aproba si imi spunea cum si ea are expriente asemanatoare. Testul era faptul ca nu cunosc o fata care sa nu fi fost agresata pe strada, iar pe ea o cunocusem in ziua respectiva si bineinteles ca si ea a intrat in grupul fetelor pe care le cunosc si care au fost agresate.

Acest articol nu este scris pentru a schimba ceva, deoarece acest lucru nu se poate schimba in vreun fel, precum si rasismul, misoginismul, homofobia si asa mai departe. Este scris pentru a imi spune povestea ce nu este insa doar povestea mea ci povestea tuturor femeilor din lumea asta. Daca v-a trecut prin minte fraza ”nu toti barbatii fac asta..” reveniti la setarile din fabrica va rog unde societatea nu v-a influentat gandirea. Raspunsul ”nu toti barbatii” este ca si cum agresiunea sexuala si violul ar fi o problema reala doar daca toti barbatii ar face asta. Daca nici asa nu intelegeti, poate acest exemplu v-ar ajuta: Exista crime, da? Nu toata lumea ucide insa este o problema reala, nu? (in Romania nici crima nu e o problema dar facem exceptie momentan). Doar pentru ca nu toti oamenii ucid nu inseamna ca nu este o problema reala, asa ca de ce agresiunea sexuala sau verbala si violurile nu sunt probleme reale? De ce atunci cand povestesc aceste intamplari oamenii rad sau nu cred cuvintele mele? Din acelasi motiv pentru care raspunsul barbatilor la auzul intamplarilor de genul este fraza ”Nu toti barbatii..” pentru ca ei poate nu se incadreaza in acea categorie. Ceea ce nu ar trebui sa fie ceva cu care sa te mandresti ca barbat. Daca  te vezi cu prietenii si spui ceva in genul ”Sunt atat de blana, astazi nu am agresat nicio fata pe strada, nu am atins-o, nu am fluierat-o, nu nimic.” mai gandeste-te inca o data. De ce te-ai lauda cu ceva ce oricum nu trebuia sa faci in primul rand? Nu este o fapta buna ca nu ai atins o fata pe strada, este ceva normal ce nu ar trebui sa se intample niciodata nicaieri.

Zilele trecute eram pe strada si am observat cum trei barbati in varsta se uitau insistent la o fata ce purta o fusta. Comentau, radeau si isi dadeau coate. Mi-am ridicat privirea la fata evident incordata si deloc comfortabila, asa ca i-am facut semn sa vina in fata mea, ca eu sa ii iau locul si sa blochez privirea barbatilor spre picioarele ei. Fata ei s-a relaxat iar privirea ei imi dadea de inteles ca imi multumea din suflet. Insa nu ma laud cu asta, nu pot sa ma laud cu asa ceva. Mi-as fi dorit sa nu fi fost nevoita sa fac acest lucru. Mi-as fi dorit ca la trecerea de pietoni sa fie aceasta fata langa mine care era dragut imbracata intr-o fusta pentru ca era cald si in spatele nostru sa fie trei barbati care nu se holbau la picioarele ei si o faceau sa se simta inconfortabil. Noi fetele suntem obisnuite sa ne ajutam una pe alta in situatii de acest gen, este un lucru important sa ne ajutam una pe alta, insa mi-ar fi dorit sa nu fi fost cazul sa facem asa ceva, sa ne protejam una pe alta. La randul meu am protejat fete in club in Grecia unde m-am dat drept iubita lor pentru a le scapa din mainile barbatilor, in Cipru cand plangeau pe strada inconjurata de trei baieti. In nicio situatie nu m-am gandit la siguranta mea deoarece stiam ca daca eram in locul lor, as fi dat orice sa vina cineva, sau sa spune cineva orice. Poate am fost inconstienta si mi-am riscat siguranta dar de ce ar trebui sa fie asa? De ce trebuie sa fiu atenta pe strada? De ce trebuie sa traim ca in jungla unde barbatii sunt vanatori si fetele sunt animalele neajutorate? Posbil sa spuneti ca ‘‘natural barbatii sunt vanatori iar fetele sunt vanate” si as fi de acord cu asta daca ar exista acord din partea fetelor. Daca imi place de un baiat l-as lasa sa ”ma vaneze” sau chiar sa devin eu ”vanatoarea” dar din moment ce nu exista acord, aceasta fraza se anuleaza.
Veti spune ca fetele ”o cer” prin cum se imbraca. Nu pot sa cred ca barbatii au impresia ca ne imbracam de dragul lor. O femeie se imbraca exact cum doreste, cum se simte confortabil, nu se imbraca pentru a fii violata in colt de strada, pentru a fi atinsa si fluierata. Cand o femeie vrea atentia barbatilor nu o vrea in acest mod vulgar. Vrem doar sa facem cativa pasi pe strada fara sa fim agresate. Cerem mult, nu? Sunteti barbati si nu va puteti stapani. Dar stiti cand barbatii o sa inteleaga cu adevarat agresiunea sexuala? Probabil atunci cand un homosexual o sa ii fluiere, atinga sau chiar viola. Poate atunci agresorii vor intelege cum este sa fii animalul speriat ce urmeaza sa fie vanat.
Daca tot nu ati inteles de ce imi doresc sa se schimbe ceva, o sa va las cu aceasta fraza,

”Un barbat intr-o camera plina de femei se simte in regula, o femeie intr-o camera plina de barbati este terifiata.”

 

 

 

 

 

 

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *