Interviu cu Maria Dobre

Al doilea interviu este cu o prietena foarte draga mie, Maria. Este mai nebuna in felul ei si ador asta la ea. Sper sa va placa sa o descoperiti asa cum mi-a placut si mie sa aflu despre ea cand am cunoscut-o.

Maria Dobre s-a nascut pe 1 februarie 2002 Bucuresti. A absolvit de la scoala centrala pe profilul de filologie. E pasionata de psihologie si muzica. Povestea mea si a Mariei este mai ciudata dar in acelasi timp si normala pentru generatia noastra, as spune. Ne-am cunoscut pe aplicatia numita Tinder, unde normal iti cauti jumatatea amoroasa, dar eu mi-am gasit o jumatate si mai interesanta. Ne-am sarit in ochi una ceilalte datorita gustului muzical pe care il impartasim, ca apoi sa ne dam seama ca fusesem amandoua la aceleasi evenimente prin Bucuresti, desi noi nu ne stiam pe atunci. Am decis sa iesim sa ne cunoastem si de atunci am ramas inseparabile. Tinder isi indeplinise scopul, mai mult decat mi-as putea dori.
In prezent Maria face scoala de soferi si contempleaza la ce facultate sa isi continue drumul.

 

Ce vis sau vise ai acum?

Nu prea obisnuiesc sa visez la multe chestii, ca mi-e teama ca nu ajung sa le fac si raman cu dezamagirea. Prefer sa vad unde ma duce viata. Poate ca fac asta din ambitie si pentru ca nu suport sa am idei nerezlizate, poate ca mi-e bine unde sunt acum, sau poate ca sunt prea constienta ca e posibil sa ma culc si sa nu ma mai trezesc, sau sa nimeresc in locul nepotrivit la momentul si mai nepotrivit. Imi fac planuri, sau vise, daca le poti numi asa, pe termen scurt. Am o oarecare schita pe care ar trebui s-o urmez in viata, dar e doar creionata, eu vin cu pixul pe parcurs. Asa ca, daca e sa concluzionez, tot ce-mi doresc acum e ca lucrurile sa revina la normal si sa-mi iau prietenii la un fest, eventual sa merg la facultate. Plus-minus doua-trei tatuaje si-un permis. Vezi? Nimic pe termen lung.

 

Ce te motiveaza in momentele grele?

Oricat de egoist ar suna, eu. De cele mai multe ori ma gandesc ca am reusit sa trec peste chestii mult mai naspa decat orice problema am in momentul ala. Nu vreau sa insinuez ca am avut o viata grea si plina de incercari, ca mananc cacat, dar nici prea usoara n-a fost. A trebuit sa trec peste cateva chestii nasoale, mai ales psihic, si oricati prieteni am avut sau n-am avut langa mine, tot singura a trebuit sa trec pragul. Evident, m-au ajutat sfaturile lor, iesirile cu ei, dar tot singur in camera ajungi si tot singur trebuie sa te ajuti, ca daca depinzi de cineva cu picioare care se pot misca oricand in directia opusa, e nasol pentru tine.

 

Ce inseamna fericirea pentru tine?

Depinde. La mine exista doua stari de fericire, aia pe care o simtim toti cu diferite intensitati si aia care nu poate fi descrisa in cuvinte. Pe prima mi-o aduce muzica si doar muzica, asa ca fericirea asta pentru mine inseamna un concert sau un fest. N-o sa mai incerc sa descriu in cuvinte ce simt pentru ca stiu ca nu pot. Pe a doua, in schimb, mi-o garanteaza prietenii. Mi se umple inima de bucurie cand ma vad la masa cu oamenii ”mei”,  cand mergem la mare, la cineva acasa. Nici nu mai conteaza unde sunt, important e sa fie si ei acolo. Grupul de oameni din care fac parte in prezent e relativ recent, un an sau doi, da’ cumva au sters cu buretele tot ce-a fost inaintea lor. Simt ca mi-am gasit locul, si asta ma face fericita.

 

Zi-mi de cea mai fericita amintire pe care o ai.

E sadic sa ma pui sa aleg doar una. Cred ca cel mai extaziata din viata mea am fost dupa un concert Subcarpati, cand am ajuns sa-l iau in brate pe Bean. Dar am multe amintiri la care ma gandesc cu drag, de la chiulit in parc si ajuns in locuri dubioase, la plimbarea pana la cazare din ultima zi de Neversea, cand nu mai stiam cum  ma cheama nici cu buletinul in mana de rupta-n gura ce eram, un shot dat cu zece oameni random tot la Neversea, pe care nu i-am mai vazut dupa ce am pus paharul inapoi pe bar, si nu de la alcool, pana la tot ce am facut din iulie 2020, zilnic, pana azi cand scriu asta. Si cumva toate sunt cele mai fericite amintiri pe care le am.

 

Ce iti doresti la momentul actual?

Ba, la intrebarea asta nu e mare filosofie de raspuns. Vreau sa ma vaccinez si sa revin la cum erau lucrurile inainte. Vreau sa ma plimb cu masina fara sa stau in dreapta si vreau doua tatuaje. Fix ce am raspuns si la prima intrebare, ca nu-mi fac planuri pe termen lung. (:

 

Zi-mi de un moment greu din care ai invatat ceva, ba chiar te a ajutat la dezvoltarea personala.

Cred ca cea mai naspa senzatie traita relativ recent, 2-3 ani, e ca m-am culcat intr-o seara, si-a doua zi nu mai aveam prieteni. Nu dezvolt aici pentru ca in primul rand nu merita, si-n al doilea rand inca mai palpaie o senzatie de durere. Dar a fost mult mai bine asa. Datorita unor oameni fara principii, inteligenta emotionala, dar cu mare dorinta de scandal, am ajuns sa cunosc multi oameni care le sunt fix opusul. Nu zic ca e bine sa te uiti peste gard in curtea vecinului, zic doar ca sunt mai inalta decat gardul, si ca respectivii au ajuns mai rau decat erau. Cum ziceam, experienta asta m-a ajutat sa-mi deschid ochii vis-a-vis de oamenii cu care ma asociez. Azi sunt bine, fericita, la locul meu si cu prietenii mei. Si nu cred ca asa ar fi fost lucrurile daca nu treceam prin asta si daca un sufeream la momentul potrivit.

 

Care este un lucru de care nu o sa te lipsesti niciodata?

In principiu muzica, nu pot sa-mi imaginez viata fara ea. In acelasi timp, am mereu la mine un pachet de tigari, o bricheta si-un dezinfectant. Ah da, concertele.

 

Ce crezi ca te-a ajutat sa devi persoana care esti azi?

Toate experientele traite pana azi. Maine o sa fie toate experientele traite pana maine, si tot asa. Faptul ca nu m-am anturat prost, ca am niste principii, ca oricat as glumi pe diverse subiecte si oricate cacaturi fac raman aceeasi persoana, ca stiu ca in orice exista o limita si nu caut s-o intrec, d-astea.

 

Ce melodie crezi ca ar trebui toata lumea sa stie?

Mai greu aici. Clap your hands, de la Whilk & Misky e una tare simpatica si ma bine dispune mereu. Dar daca as fi orice persoana care beneficiaza de macar o ureche functionala, n-as rata Nothing but Thieves, Riles, Nirvana, Subcarpati, Die Antwoord sau Grandson. Am enumerat 15 genuri muzicale in 6 trupe, si am zis sa nu mentionez multe, dar promit ca merita daca iti place sa nu judeci un gen de muzica sau un artist degeaba.

 

 

In ce loc te-ai teleporta in momentele grele?

Am un loc de parcare subteran in cimitirul din cartier. Problema e ca nu incape masina acolo, trebuie ceva mai mic (: Habar n-am, de obicei fac misto de momentele grele. Probabil in starea de soc in care am fost cele treizeci-patruzeci de minute cat am stat in spatele unui artist pe care-l ador, mentionat la a patra intrebare. Si ce stare de soc, cred ca am calatorit astral minutele alea.

 

Exista un moment din trecutul tau la care ti-ai dori sa te intorci si sa schimbi ceva?

Daca vreau sa schimb ceva inseamna ca regret altceva. Nu regret chestii, si alea bune si alea rele s-au intamplat cu un motiv si au contribut la dezvoltarea mea ca om. Cel mai mare regret al meu e si singurul. O sa regret pana ajung in parcarea aia de-ti ziceam mai sus ca n-am stat mai mult cu bunicul. Aveam sase ani cand a cazut la pat, sapte cand a murit. De el imi e cel mai dor si mi-ar placea sa cred in viata de apoi doar ca sa ma consolez cu gandul, ca o sa-l mai vad acolo. Nu exista seara sa nu-mi sune in cap cuvinetele lui “Poate sa pupe si tataie o fruntita?”, si nici nu cred ca o sa existe vreodata. Stii care e regretul? Ca mai ziceam si nu.

 

Ce film ar trebui vazut de toata lumea?

Iar e greu. Cand nu ma uit la seriale ma uit doar la filme care se vor a fi horror. Un film care imi vine acum in cap si la care stiu ca plang indiferent de imprejurimi e The Green Mile, dupa o nuvela Stephen King. Desi e facut in ’99 si fapta in sine se intampla in 1935, mi se pare extrem de actual si cred ca toti ar trebui sa-l vada. Rasismul este foarte bine ilustrat in film, deloc exagerat si extrem de emotionant.

 

Ce te inspira?

Tot ce ma inconjoara. Prieteni, muzica, straini din metrou, sau florareasa de la colt. Poti sa te inspiri din orice.

 

Care este cal mai frumos compliment pe care l-ai primit vreodata?

Desi imi place si ”Ce bine te-ai machiat” sau ”Imi place melodia asta”, in rarele momente cand pun eu muzica, nimic nu se compara cu ”Ce bine mirosi.”

 

Ai vreun sfat pe care ai vrea sa-l impartasesti?

Nu judeca aiurea si intelege ca e bine sa iti vezi de treaba ta. Nu evita un om pentru ca nu asculta aceeasi muzica, nu are aceeasi orientare sexuala, spirituala, etc. Nu te baga in viata unui om si nu cauta sa-i tai din drepturi sau calitati pentru ca nu e ca tine. Libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea mea. Atata timp cat nu te afecteaza direct ce face un om, inceteaza sa-l judeci pentru ca e gay, nu e alb, nu e crestin ortodox, nu crede in zodii, nu asculta numai Rammstein si mai scapa o piesa de la Salam sau Abi. S-ar putea sa dai de oameni foarte misto daca iti lasi prejudecatile astea acasa. Si daca totusi nu le lasi, evita-i, dar macar taci.

 

Poze cu animalutele tale?

 

– Mara – (catelusa bunicii).

 

– Panda – (de pe peretele Mariei)

 

Multumesc pentru interviu si mai ales pentru onestitate.

Cu tot dragul, mi-a prins mega bine, macar cu atat sa te pot ajuta. Sper sa le faca placere si cititorilor tai sa citeasca ce ma taie pe mine capul.

 

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *