Interviu cu Cristi Diaconu

Cristian Diaconu s-a nascut pe 16 ianuarie in Targoviste judetul Dambovita. A absolvit Colegiul National Nicolae Titulesc pe profilul de filologie intensiv engleza, apoi a urmat un an de liceu studiat in Texas, Statele Unite datorita bursei FLEX. A absolvit programul de licenta „Afaceri Internaționale” al Universitatii Romano-Americane, cu mentiunea ca un semestru l-a studiat din nou in strainatate, de data aceasta in Japonia, orasul Fukui. In prezent face masterul la Universitatea Romano-Americane pe specializarea „Administrarea Afacerilor în Turism”.

Pe Cristi l-am intalnit cu ajutorul programului FLEX, programul care ofera burse liceenilor pentru un an de studiu in Statele Unite. Desi in anul cu pricina fusesem in state diferite, am reusit sa pastram legatura iar la intoarcerea in Romania am continuat prietenia noastra de care ne bucuram si in prezent.

 

    Ce vis sau vise ai acum?

Visul meu e sa devin antreprenor. Am o idee de afacere unica pe piata din Romania si draga mie si vreau sa o fac sa devina realitate in viitorul apropiat. De aceea am ales sa continui facultatea si sa termin un master, care o sa ma ajute sa ma apropii de indeplinirea telului meu.

 

    Ce te motiveaza in momentele grele?

Perseverenta mea nu ma lasa niciodata sa ma dau batut. Fac ce fac si tot duc la capat ce mi-am propus. Ea ma ajuta in momentele grele si mi-am format-o din sprijinul parintilor mei si al iubitei mele, care m-au sustinut mereu si mi-au dat curajul sa continui.

 

   Ce inseamna pentru tine fericirea?

Fericirea este pentru mine incercarea unui lucru nou, statul cu iubita mea, momentele cu prietenii mei, practic tot ce ma inconjoara. Incerc sa privesc totul cu ochi optimisti si sa fac tot ce imi sta in putinta ca atunci cand ajung la batranete si zgornesc copii de pe gazonul meu, sa ma pot uita inapoi si sa nu am niciun regret. Fericirea este calatoria pana la acel moment, nu destinatia.

 

    Zi-mi despre cea mai fericita amintire pe care o ai.

Auch, cam greu de ales, mai ales dupa ce am spus lucrurile de mai sus. Pot fi multe incadrate aici: momentul cand am primit prima chitara, momentul cand mi-am facut curaj sa imi dezvalui sentimentele pentru iubita mea si sa primesc un raspuns pozitiv, atunci cand am fost sunat sa fiu anuntat ca plec in SUA cu bursa sau prima oara cand am fost in Japonia. Nu pot sa le clasific si ar fi nedrept pentru toate celelalte amintiri care imi sunt dragi.

    Care a fost momentul tau preferat din excursia din Japonia?

Din moment ce nu ai mentionat care dintre excursii, o sa iti dezvalui cea mai frumoasa amintire din toate cele trei excursii ale mele de pana acum in Japonia. Ma aflam in Japonia pentru prima oara, intr-un orasel mic numit Yamanouchi, acolo unde maimutele se scalda in onsen (izvoarele termale japoneze) pe timp de iarna. La fel ca maimutele, si eu ma regaseam intr-un onsen, noaptea, dupa o zi obositoare. Nimeni in jurul meu, doar eu, sunetul unei ape curgatoare si picaturi de ploaie pe care le simteam pe fata in timp ce stateam in apa fierbinte, inconjurat de natura si o cladire in stil autentic japonez. Atunci m-am simtit detasat de toate lucrurile negative din lume si a fost cel mai relaxant moment din viata mea, pe care nu o sa il uit vreodata. Am dormit ca un bebelus in noaptea aia.

 

    Zi-mi despre un moment greu din care ai invatat ceva, ba chiar te-a ajutat la dezvoltarea personala.

Cred ca cele mai grele momente din viata mea sunt atunci cand cei dragi mie trec prin momente grele. Nu pot sa aleg un moment exact, deoarece mintea mea e numai „Don’t worry, be happy!”, dar mereu invat cate ceva din incercarile mele de a ajuta acele persoane. Poate de aceea am si ajuns sa citesc oamenii asa de bine si sa imi fie usor sa ma pun in pielea lor, pentru a-i putea ajuta. Asa invat si eu din trairile lor.

 

Care este un lucru de care nu o sa te lipsesti niciodata?

Probabil iubita mea. Nu cred ca mai sunt capabil sa imi aduc aminte cum era fara ea, dar nici nu vreau sa imi aduc aminte. Dupa mai mult de sase ani de relatie, ea imi este indispensabila asa cum ii sunt si eu ei.

 

Ce crezi ca te-a ajutat sa devii persoana care esti azi?

Probabil curiozitatea mea fara limite care m-a impins mereu sa incerc lucruri noi pe care nu m-as fi gandit vreodata ca le voi face, precum sa cant intr-o trupa de taiko (tobe traditionale japoneze), sa cant la chitara, sa rezolv cuburi Rubik in patruzeci de secunde (I’ll get better), sa desenez, sa ma bag in toate programele si proiectele posibile si imposibile. Bineinteles, astea oricum nu erau posibile fara ajutorul parintilor mei.

 

Ce melodie crezi ca toata lumea ar trebui sa asculte macar o data

Iar ma pui in dificultate. As putea spune atatea melodii de la trupe precum Metallica, cu care am crescut, dar cred ca o sa sugerez o melodie pe care poate multi nu o stiu. Se numeste Harakiri, cantata de Serj Tankian (Da, cantaretul de la System of a Down). Recomand si videoclipul oficial de la melodie. O sa va dati seama de ce am ales melodia asta dupa ce o sa o ascultati.

 

Este vreun loc in lume in care ti-ai dori sa ajungi? Daca da, care este motivul?

Coreea de Sud. Este locul in care iubita mea isi doreste cel mai mult sa ajunga si vreau sa fiu acolo cu ea, sa ii vad fericirea pe fata, cand o sa puna piciorul in Coreea. In plus, iubirea mea pentru Japonia se pupa si cu aceasta tara.

 

Exista vreun moment in trecutul tau la care ti-ai dori sa te intorci si sa schimbi ceva?

Eu merg pe ideea ca nimic din trecut nu merita sa fie regretat, deoarece toata inlantuirea de actiuni te-a adus in punctul in care esti acum. Mereu ai ceva de invatat, atat din lucrurile bune, cat si cele mai putin bune. Nu as schimba nimic din trecut. Stii tu, Butterfly effect si toate cele.

 

Ce film ar trebui vazut de toata lumea?

Probabil filmul care m-a marcat cel mai mult (pentru ca s-a potrivit perfect cu iubirea si curiozitatea mea pentru Univers) este Interstellar. Poate si faptul ca l-am vazut in cinema l-a facut sa aiba si un impact mai mare, dar chiar daca il vad acasa, I still love it. L-as vedea de nenumarate ori si sunt sigur ca nu sunt singurul. Nu e de mirare ca lumea inca vorbeste de el, chiar daca a aparut in 2014.

 

Ce te inspira?

Muzica ma inspira cel mai mult, cred. Chiar acum, cand raspund la acest interviu, ascult muzica, sa imi fie mai usor sa imi insir cuvintele pe „foaie”. Nu degeaba am ajuns sa cant intr-o trupa de jazz in SUA sau sa fac parte din singura trupa de Taiko din Romania. Cred ca trag la muzica, orice as face.

 

Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit vreodata?

Sunt baiat, nu stiu cum sa primesc complimente (rade) si de aia nici nu imi vine vreun compliment in minte. Nu stiu, poate complimentele pe care le primesc desenele mele sau atunci cand cant la chitara. Nu am nici o idee, I’m not good with compliments.

 

Ai vreun sfat pe care ai vrea sa il impartasesti?

Iesiti din zona voastra de confort si incercati lucruri noi. Aveti numai de castigat din asta si poate sa va duca mai departe decat v-ati imaginat voi vreodata. Se ofera cursuri de parasutism gratis? Go for it. Ai sanse sa pleci in lume, sa calatoresti? Go for it! Nu dati inapoi. You miss 100% of the shots you don’t take.

 

Poze cu animalutele tale?

 

Kibō (”Speranta” in japoneza)

Flucky

 

Multumesc pentru interviu, te mai asteptam cu ideea de afacere sa ne povestesti si noua detalii.

Placerea a fost a mea. Cand voi reveni cu informatii despre ideea mea de afaceri, sa speram ca va fi pentru a te invita pe tine si pe cititorii tai sa vizitati ceea ce mi-am propus sa fac!

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *